IMPLANTOLOGIE

Implantologia este o specialitate chirurgicală care are rolul de a inlocui dinții lipsă sau grav deteriorați, în condiții de siguranță. De-a lungul anilor, multe persoane pierd unul sau mai mulți dinți din cauza cariilor, accidentărilor, înaintării în vârstă sau bolii parodontale. A trăi fără dinți poate fi jenant și incomod, lipsa dinților afectând vorbirea, aspectul și capacitatea unei persoane de a mesteca și a mânca. Implanturile dentare, sunt o opțiune eficientă pentru înlocuirea dinților. Datorită implantologiei, pacienții pot obține restaurări funcționale ale dinților care să și dureze.

Implantul dentar este o piesă din titan, reprezentând o formă conică cu diferite spire, care este plasat în osul mandibulei sau al maxilarului acolo  unde a  fost o rădăcina dentară, pentru a ajută la înlocuirea unuia sau mai multor dinţi lipsa. Etapă chirurgicală se face după ce locul extracţiei s-a vindecat sau, câteodată, imediat după extracţie şi constă într-o mică intervenţie chirurgicală, nu foarte complicată. Am putea să o comparăm, cu o extracţie, dar de multe ori se desfăşoară mai repede şi mai simplu . După un timp, implantului i se ataşează o altă piesă de titan(zirconiu), care se numeşte bont protetic, deasupra căreia medicul poate plasa coroana, puntea sau proteză dentară care va înlocui dintele, respectiv dintîi lipsa. Materialul din care sunt făcute atât implantele, cât şi bonturile, este de titan , cel mai biocompatibil material.

   Orice pacient care are unul sau mai mulţi dinţi lipsa. Fiecare situaţie clinică este evaluată în parte, pentru a informa pacientul de câte implante are nevoie, dacă are nevoi de adiţie de os , sinuslift etc. De aceea, înainte de plasarea implantelor dentare, se face radiografie iar în unele cazuri se face o investigaţie la Computer Tomograf  3D(CBCT). În anumite situaţii vor fi necesare pentru a evolua starea pacientului un set de analize de sânge.

Amprenta digitala a danturii – în mai puțin de un minut, cu ajutorul sistemului (CAD) CEREC AC care este prevăzut cu o cameră video minuscula, medicul protetician va înregistra amprenta digitală a locului de implantare – dinții vecini, spațiul cu dintele lipsa, dinții antagoniști). Fără linguri si fără materiale de amprenta incomode!

Urmatorii pași sunt poziționarea implantului, crearea șablonului radiologic, tomografia dentară, diagnosticul radiologic, CM3D – suprapunerea perfectă a celor doua investigații (amprenta optică și tomografia dentară); vom determina virtual  poziția și alinierea ideală a implantului și bontului protetic (în baza de date a programului există la scara 1:1 toate implanturile dentare de calitate utilizate în lume), în funcție de coroana dentară proiectată în prealabil, frezarea robotizată a ghidului chirurgical, intervenția chirurgicală, fabricarea și montarea bontului protetic din zirconiu, fabricarea coroanei dentare fără metal.

După testele de care vorbeam, se începe cu intervenţia de plasare a implantului. După ce acesta este inserat în os, se acoperă cu gingie, iar pacientul nu simte sau observă, în afară de firele de sutură, nimic în plus. Această intervenţie durează între jumătate de ora şi o ora, poate puţin mai mult dacă trebuie plasat un număr mare de împlânte. Pacientul poate merge la serviciu chiar în după amiază respectivă.

Urmează o perioadă de aşteptare în care implantul face legătură cu osul, aşa numită perioada de osteointegrare care durează între 2-6 luni. Apoi, implantul este descoperit şi i se ataşează bontul protetic, prin înşurubare. De acum, protezarea prin coroane, punţi sau proteze mobilizabile necesită câteva şedinţe, deci câteva zile, similar cu tratamentele pe dinţi naturali.

Implantologie dentară , a avansat în mod spectaculos în ultimele decenii, reprezentând la ora actuală “vârful de lance “ în medicină dentară .Etapă chirurgicală se fac sub anestzie locală unde pacientul nu simte absolut nimic decât o uşoară presiune în zona respectivă.

După inserarea implantului , pacientul va primi o medicaţie care reduce la minim disconfortul resimţit. Etapă de înserare a implantului este precum că la o simplă extracţie uneori chiar mai uşor.  

Multe din întrebări au că subiect respingerea de către organism a implantului.

Acesta este unul din cele mai des întâlnite zvonuri legate de implante. Există numeroşi candidaţi la implant dentar care nu doresc tratamentul din cauza aşa-zisei respingeri a implantului de către organism. Ei îşi închipuie ceva la fel de dramatic precum respingerea imună a unui transplant hepatic. Nu este nici pe departe aşa. Un organ transplantat conţine multă informaţie antigenică ce poate determina respingerea imună. De asemenea, pus în organismul receptor, el trebuie să şi funcţioneze la parametrii normali pentru a evita eşecul.

Implantul dentar este doar o piesă din titan de înalta puritate. Acest metal este ales special pentru că are o capacitate foarte mare de a fi acceptat de organism.De asemenea titanul se foloseşte de 4 decenii în chirurgia ortopedică că şi proteze de  sold, tije, plăci şi şuruburi ce susţin şi ajută la vindecarea fracturilor, care de multe ori rămân în organism toată viaţă. În ceea ce priveşte funcţionarea sa, implantul, spre deosebire de un rinichi sau un ficat, trebuie doar să rămână la locul său . Dacă este să argumentăm statistic, rată de succes înregistrată pentru implant dentar, pe plan mondial (dar şi în România) este de peste 97-99% , similară cu cea pentru orice altă manoperă stomatologică (obturaţie, obturaţie de canal, lucrare protetică etc.). Eventualul eşec este cauzat, în primul rând, nu de respingerea organismului, ci de alţi factori cum ar fi: igienă bucală deficitară, neprezentarea la controale periodice, etc

.  

Atunci când lipseşte un singur dinte, mai mulţi sau chiar toţi dinţii, implantul dentar reprezintă soluţia ideală.

Corespunzător situaţiei clinice, se pot insera unul sau mai multe implanturi pe care proteticianul va realiza împreună cu laboratorul dentar lucrări din diverse materiale ce vor fi fixate prin cimentare. Totul va avea un aspect natural iar nouă dantură va funcţiona perfect, asemenea dinţilor dvs naturali.

Pacienţii purtători de lucrări fixe pe implanturi vor trebui să manifeste o grijă deosebită, asigurând permanent o igienă perfectă, personal şi periodic profesional, la cabinet. A nu se uită că lipsa de igienă determina îmbolnăvirea gingiei şi osului din jurul implanturilor, conducând la probleme ce pot culmina cu pierderea acestora.

Atunci când cantitatea de os este insuficientă (resorbţii osoase avansate, condiţii anatomice nefarorabile) se recurge la realizarea protezelor mobilizabile pe implanturi speciale, concepute pentru a satisface acest deziderat.

Extracţiile vechi neprotezate dar şi protezele mobile vechi atrag după sine pierderi importante de substanţă osoasă. Protezele inferioare sunt cel mai greu de suportat de către pacient. Aici se poate interveni cu un număr de la 4 împlânte în zona anterioare unde avem un os foarte dur.

Proteză se va fixă ferm de capse sau călăreţi făcând posibilă masticaţia eficientă a alimentelor, vorbitul, râsul, etc. În plus, ea va putea fi uşor întreţinută, prin igienizare zilnică de către pacient sau periodică la cabinet.

Sinus lift (ridicarea membranei sinusale prin adiţie de os) , este o procedura chirurgicală aditivă care permite creşterea cantităţii de os în zona posterioară a maxilarului; este folosită atunci când poziţia şi mărimea sinusurilor maxilare fac imposibilă procedura de înserare a implanturilor în maxilar, în zona măselelor, şi presupune adăugarea unei cantităţi de os artificial pentru a putea integra corect un implant dentar.

Sinusul maxilar este o cavitate în interiorul osului maxilar, plină cu aer care comunică cu cavitatea nazală şi celelalte sinusuri (frontal, sfenoid, etmoid). Această cavitate este de cele mai multe ori în relaţie de vecinătate directă cu rădăcinile molarilor şi ale premolarilor. Când aceşti dinţi sunt extraşi, osul alveolar în care au fost implantaţi se resoarbe printr-un proces normal fiziologic, datorat parţial lipsei de stimulare a osului (prin intermediul rădăcinilor dinţilor, osul primeşte forţe fiziologice ce-i stimulează troficitatea) şi parţial presiunii exercitate de aerul aflat în cavitatile sinusale.

Maxilarul superior este în mod frecvent unul dintre cele mai dificile zone pentru plasarea implantelor din cauza posibilităţii frecvente de a nu există os suficient cantitativ sau calitativ precum şi datorită vecinătăţii cu sinusul maxilar.

Dinţii din vecinătatea sinusului maxilar acţionează că un suport pentru sinsul maxilar, iar prin extracţia acestora sinusul începe să “cadă” astfel încât dispare şi osul care există înainte. În acest caz dacă s-ar încerca inserarea implantelor ar fi că şi cum am insera şurub într-o foaie de carton. În aceste cazuri un sinus lift (sau “augmentare de sinus”) poate ajută la eliminarea problemelor prin înălţarea podelei sinusului până la înălţimea originală creîndu-se astfel spaţiu pentru inserarea implantelor.

Pentru a aprecia corect cantitatea de os sunt necesare investigaţii de baza precum radiografia panoramică ce oferă o imagine de ansamblu şi un CT 3D pentru o imagine mult mai detaliată a structurii şi densităţii osoase.

Ca şi abordare chirugicală, inserţia implanturilor dentare poate avea loc în anumite cazuri în aceiaşi şedinţa cu procedura de sinus lift ( doar în cazul sinus-liftingului intern ) sau în altele, inserţia implanturilor dentare poate fi întârziată cu 6 până la 8 luni, ea realizându-se ulterior intervenţiei de sinus lift – cazul sinus lifting-ului extern.